Fata lui Zavaidoc nu mai e!

*Tot să cânte în Cer s-a dus şi Florea Voinicilă

Constanta Zavaidoc in recital

S-a dus, la 72 de ani, să cânte printre îngeri, Doamna Puşa Zavaidoc, cum îi spuneam, sau d-na Constanţa Teodorescu! Fostă solistă a Operei Naţionale, cu cursuri de măiestrie în Italia şi înregistrări TVR, d-na Puşa a fost fiica marelui nostru interpret şi compozitor Zavaidoc, în cinstea căruia, la iniţiativa d-lui primar Tudor Pendiuc, se organizează, din 2006 încoace, la fiecare sfârşit de noiembrie, Festivalul naţional de muzică lăutărească veche Zavaidoc-Piteşti.

 

Nu ştia cum să-i mulţumească d-lui primar, cum să ajute la festival. Şi, totuşi, se implica în organizare. Lipea afişe la Operă, la Radio, la Institutul de Etnografie din Bucureşti. Ne-a cedat, contra unei sume modeste, copy-right-ul pentru primele CD-uri pe care le-am scos sub egida Centrului Cultural Piteşti.

Personal, am cunoscut foarte bine pe d-na Puşa. Am căutat să o ajutăm cât de mult s-a putut. Moştenise de la tatăl său vocea şi dărnicia fără limite. De aceea, tot ce primea împărţea altora care nu aveau deloc, pe care îi ştia foarte bine. A refuzat locuinţa socială oferită de primarul Tudor Pendiuc la Piteşti. Nu pot, ne-a spus, am lumea mea în Bucureşti. Şi, într-adevăr, avea lumea sa. Participa la absolut toate evenimentele culturale importante. Când am realizat filmul documentar despre Zavaidoc, a ţinut să fie filmată în faţa Operei. A venit la spectacolele noastre din Bucureşti – era în primul rând. Ne-am întâlnit la înmormântarea lui Adrian Păunescu… Numai cu mormântul de la Cernica, unde urma să fie şi dânsa odată…, nu ne-am înţeles.

Când cânta pe scenele din Piteşti (la festival, dar şi de Simfonia Lalelelor ori de Zilele Piteştiului, în transmisiuni tv în direct), îşi făcea complexe: oare sunt îmbrăcată bine? Pianul e liber, ca să mai repet? Îi era greu, fiind suferindă cu inima. O introduceam în juriu şi în recitaluri la festivalul Zavaidoc pentru a o putea plăti. Apoi, până la ediţia trecută, îi ofeream sprijin umanitar prin Asociaţia culturală Zavaidoc, numai pentru a avea conştiinţa împăcată, pentru că ştiam că va împărţi banii sau uleiul, şi zahărul şi făina (nu-i aşa, dle Nicu şi d-le Mitică, cum am fost împreună la Bucureşti, trimişi de către dl. primar, cu ajutoare?). Şi totuşi, ceva nu a dat. Televizorul pe care i l-a oferit d-na Luminiţa Tucă, de la Jurnalul Naţional, împreună cu care am realizat o ,,ediţie de colecţie Zavaidoc’’…

Toate au trecut, şi o dată cu ele suferinţa d-nei Puşa. A răpus-o căldura. Vecinii au chemat Poliţia, a fost dusă la I.M.L. Trăia singură, la demisolul unei case din str. Louis Pasteur, de 30 de ani.

Florea Voinicila in recital

Ca un făcut, în aceeaşi perioadă a murit şi lăutarul piteştean Florea Voinicilă (1928-2012), cel care a cântat în ultimul taraf al lui Zavaidoc la vioară. Ca şi d-na Puşa, Nea Florică (om mai plin de poante şi glume mai rar!) a cântat în recital la primele ediţii ale Festivalului ,,Zavaidoc’’ şi a jucat magistral în filmul documentar.

Jean Dumitraşcu